D'ale sufletului

Ai fost „EU”. Dar „EU” m-am pierdut.

posted by Ilea 27 decembrie 2015 1 Comment

Am iubit. Și am iubit mult. Prima dragoste nu se pune. Ultima… cântărește mult. Uneori prea mult. M-ai tras în jos și mi-ai rupt inima în două. Am rămas cu jumătate…

Cu toate astea, am ridicat fruntea și am mers înainte. Pentru că erai tot. Tot ce mi-aș fi dorit de la cineva, erai varianta mea masculină, erai „eu” lângă mine, erai ceea ce așteptam să întâlnesc. Dacă ai ști câte am îndurat pentru tine… ai plânge. Dacă ai ști câte șuturi în fund am luat de la viață, de la apropiați, prieteni, familie. Pentru tine.

Când iubești, nu mai gândești. Nu mai contează nimeni și nimic. Am închis ochii. Mi-am acoperit urechile. Doar ca să fie bine într-un final. N-a fost. Dacă sunt surprinsă? Sunt. Pentru că am riscat prea mult pentru nimic. Prietenii, sentimente, oameni. După tine, potopul. Abia după ce am realizat cât însemni pentru mine, mi-am dat seama câte pot să duc. Am rezistat eroic, însă am făcut-o pentru… nimic.

Îți mulțumesc.

Iubitul meu, n-ai meritat nicio lovitură pe care am luat-o fără să ripostez. N-ai meritat niciun cuvânt pe care l-am inghitit. N-ai meritat nicio lacrimă pe care am scapat-o singură, noaptea. N-ai meritat niciun suspin pe care nu am putut să îl controlez. Și am fost sinceră în tot timpul ăsta.  Încă îți simt parfumul și respirația. Pe rochia mea. Pe mine. O spăl până iese tot, promit. Sufletul? E mânjit de lipsa ta de respect. O să uit orice detaliu legat de tine. Pentru că asta îmi doresc și asta merităm. Ai ales, am ales.

Eu am crezut până în ultimul moment. Să nu-ți fie dor vreodată, te rog. Să nu te gândești la poveștile noastre interminabile. Să nu te gândești la diminețile în care eram morocănoasă. Să nu te gândești la momentele în care râdeam din tot sufletul. Să nu te gândești la nopțile în care mă luai în brațe. Să uiți tot.  Eu nu o să mai fiu pentru tine. Niciodată.

Să le spui că am pus mult suflet. Am suflet mare. Cupa C. Să le mai spui că nu-mi pare rău. Să fie liniștiți că „noi” nu am avut nicio șansă. Să fii sigur că eram mândră de tine. Eram altfel când erai lângă mine. Eram varianta mea cea mai bună. Mi-am făcut propriile funeralii acum ceva timp. Am murit și m-am îngropat singură. În bucătărie, cu luminile stinse, pe piesa noastră.

Să nu-ți fie dor, te rog. Nici acum, nici mâine, nici peste un an. Eu mi-am dat sufletul pentru tine. Creierul a înțeles ceea ce inima a refuzat să priceapă.

Fata aia nebună, nu mai este.  Stă tot acolo, dar nu mai e.

Sursă foto: https://welcometosandyland.files.wordpress.com/2013/09/broken-heart.jpg

Poate îţi place şi...

1 Comment

Florin 1 aprilie 2016 at 23:23

Imi pare rau pentru tine.
Sper ca pana acum a mai trecut un pic.
Toate trec.

Reply

Leave a Comment