D'ale sufletului

De ieri nu-mi pasă. #feelingperfect

posted by Ilea 26 ianuarie 2016 2 Comments

Azi m-am trezit cu fața la ceașaf, deși am dormit fix 8 ore și jumătate. M-am trezit cu capul în pernă, praf mi-am făcut genele. Cu toate astea, eram undeva între pământ și nori.

Nu pluteam, dar nu eram nici foaaarte prezentă. „Chefless” și un pic umană. Combinația perfectă și oarecum echilibrată în dezordinea ei. De obicei, în diminețile în care mă trezesc pe dos, îți dai seama. E ca și cum ai vedea trailerul pentru filmul „Apocalipsa varianta 2.0 hardcore”. Plus Dracu’, varianta blondă în rolul principal. N-a fost chiar așa. Asta până mi-am amintit că ar trebui să am nervi.

M-am certat cu persoana în cauză în gând, l-am făcut în toate felurile, ba chiar am inventat înjurături noi. Și să știi că am imaginație, nu glumă! Apoi am încercat să-mi explic a mia oară care e de fapt rostul pe pământ al unor oameni care, de fapt… n-au niciun rost. Când faci rău fără să vrei sau fără să-ți dai seama, să știi că înțeleg, uit, iert. Dar când ești conștient că „te ușurezi” pe mine (ca să nu zic „te caci pe mine”, că iar mă ceartă mama că scriu vulgar)… Atunci tai în carne vie și apoi îți dau foc.

Nu sunt răzbunătoare. Nu am făcut rău intenționat niciodată. Bine, l-am ars pe unu’ cu țigara de nervi da’ nu se pune că îl averizasem că ar fi bine să se calmeze. În 99% din timp, conștiința mea lucrează și nu mă lasă să exagerez. Mai mult îmi fac rău mie decât celui de lângă mine. Dar, ca orice sistem, cedez și eu la un punct. Și atunci, apelez la pedeapsa extremă. Privez persoana respectivă de prezența mea. Reală sau virtuală, îi blochez orice cale de a mai da de mine. Până la urmă, dacă îmi dai o palmă, eu sigur nu întorc și celalalt obraz că nu o să mă canonizeze nimeni pentru asta. Și aveam șanse mari să o introducă ăștia în calendar pe „Sfânta Ilea”…

Faci rău, primești… nimic. Ori m-am maturizat (deși nu cred), ori am obosit, ori chiar am ajuns în stadiul în care mi se pare mai rentabil să plătesc cu aceeași monedă. Nu îți pasă?! Mie foarte puțin spre deloc, la puterea a două. Oricum, măcar nu mai ies pe minus cu „banii” și cred totuși că, dacă o țin așa, o să ajung în topul Forbes în câțiva ani.

Și da, go fuck yourself, eu sigur nu o să mai particip! :))

 

Sursă foto: Pinterest

Poate îţi place şi...

2 Comments

CRI~ 25 martie 2016 at 16:29

…Mdaa~~..Facind pate din generatia mai tinara ai uitat se pare, desi nu e nimic rau in asta, ca pe 26_Ianuarie cindva adica inainte 1990 era o mare sarbatoare nationala in acesta minunata tara si deci stiind acest lucru te-ai fi detasat astfel mult mai usor de gindurile nu tocmai roze cu te-ai trezit…~dar probabil,adica mai mult ca sigur erai plecata departe de_tarisoara noastra numita_RO in acea zi, banui~…

Reply
Andreeas 18 octombrie 2016 at 21:58

Se numesc Psihopati Narcisisti, for A Reason ! 🙂

Reply

Leave a Comment