D'ale sufletului

Despre oamenii mari

posted by Ilea 7 iunie 2017 0 comments

Minciuna. Negarea. Fuga. Crearea unui univers paralel. Frustrarea. Nervii. Nu știu ce e mai rău, sau ce ne degradează mai tare în timp. Te naști dintr-un anumit aluat, după care îl/te modelezi. Educația, prietenii, hobby-urile, visele. Toate frământă pâinea care o sa devii, la maturitate. Asta dacă nu rămâi un imatur convins, dar… e altă poveste.

Nu cunosc un om perfect. În schimb, îl cunosc pe cel mai imperfect. Eu. Cu toate astea, îmi dau silința să mă dezvolt într-o direcție bună, deși asta nu înseamnă că o să o fac ca la carte. O fac personalizat, pentru că sunt unică, o fac cu nervi, cu stres, din suflet, poate pe un ton ridicat atunci când am o zi proastă. Dar o fac.

Nu-mi ies toate. Dar îmi asum. Nu mă ascund. Nu îmi creez un univers care să-mi convină, nu fug de realitate pentru că nu-mi face lumea pe plac. Nu mă fac că nu văd o problemă, ci încerc să o rezolv. Și știi ce e cel mai greu? Să rezolvi atunci când ai o problemă cu tine. E greu să realizezi că există un punct slab, apoi trebuie să îl accepți și, ulterior să găsești o soluție. Am vicii, am obiceiuri proaste, uneori sunt leneșă, alteori nu suport să văd oameni. Și ghici ce? Asta mi-e meseria: să mă comport exemplar, să lucrez mult (mai ales intelectual), să văd/aud oameni. Mulți de tot. Ce să fac? Să le dau în cap pentru că pur și simplu azi n-am chef de nimeni și nu îmi place nici de mine? Să las tot și să mă duc în lume? Sau să mă (z)bat cu mine, să-mi dau două palme, să mă trezesc și să schimb macazul?

E extrem de dificil să păstrezi un echilibru într-o societate cu foarte multe tentații. Dar nu e imposibil. Aici intervine, din nou, aluatul din care ești făcut și abilitatea ta de a ceda/lupta. Să fiu egoistă și să calc peste oameni? Peste unii care au fost lângă mine no matter what? Că sunt cei care au făcut TOT, dar eu pot numai sa primesc, nu dau nimic. Pentru că sunt egoistă. O fi corect? Oare pot dormi noaptea știind că alții suferă?

Oamenii nu sunt obiecte și toți avem sentimente. Nu ești slab dacă TE arați. Ești slab atunci când arunci cu pietre și fugi. Ești slab atunci când bei până pici pe jos, de exemplu, crezând că așa scapi. Nu scapi. Prelungești agonia. După furtuni și fulgere răsare soarele. Zi de zi. Și vremurile grele trec. Eventually.

 

Sursă foto: fineblackart.com

Poate îţi place şi...

Leave a Comment