D'ale sufletului

Sorry, I am not sorry…

posted by Ilea 24 noiembrie 2016 0 comments

Am auzi de atâtea ori în 27 de ani: Scuze! Îmi pare rău! Nu am vrut să te fac să suferi! Regret atât de mult… Și am crezut tot. De fiecare dată. De ce? Creierul meu nu a fost capabil să traducă ceea ce însemna de fapt, și anume: bullshit, bullshit, bla bla bla, bullshit. 

Nu pot să spun decât că sunt suprasaturată și că am ajuns să fac alergie când aud așa ceva. Minciuni. Vorbe trântite.  Nu sunt din suflet. Sunt din cap, gândite sau mai puțin, aruncate pe post de pansament. Alooo, unde tai cu cuțitul trebuie cusut. Nu pui scuipat și aștepti să treacă, boss! :))

Părerea mea despre SCUZE? Zero barat. Și știi de ce? Pentru că atunci când greșesti și spui că îți pare rău, ar trebui să însemne NU MAI FAC, la naiba! Nu faptul că: Știu că te-ai supărat. M-ai prins în offsaid, ce bou am fost că puteai să nu te prinzi deloc. Dacă eram băiat calculat nu aflai în viața ta. Și de fapt, fată dragă, eu o să repet țigăniile la infinit pentru că tu oricum mă ierți mereu, că ești proastă grămadă. Proasto!

Și atunci când greșești a mia oară… mă întreb… faza asta cu SORRY îți intră în reflex? Sau nu știu, cum funcționează de fapt? E ca o boală? Mai bine zici AȘ VREA SĂ-MI PARĂ RĂU. (moment de suspans) Poate vaca nu se prinde că nu o duce capul și scapi oricum. Plus că nici nu se consideră minciună și ai toate argumentele de partea ta.

Păcat că scuzele ar trebui să fie printre cele mai sfinte cuvinte, cele mai grele și sincere. Cu toate astea, le folosim mai ceva decât pe femeile ieftine. Păcat că, în loc să recunoști că nu îți pasă nici măcar 5 minute, nu simți nimic în suflețel când spui cuvintele magice (eventual te doare gurița de la efort), spui un neadevăr ca să poți repeta porcăriile și să dorimi cu conștiința împăcată.

Somn ușor, boss! Somn ușor…

 

Poate îţi place şi...

Leave a Comment